FREE

Energy Compact Report 2013

I. CE ESTE ȘI DE CE E NECESAR PACTUL PENTRU ENERGIE

Pactul Pentru Energie este o inițiativă a societății civile, a mediului academic și a celui de afaceri, sub egida Academiei Române. A fost lansat oficial în luna mai 2013, ca document ce definește obiectivele strategice de dezvoltare a sectorului energetic și principiile fundamentale de guvernanță energetică în România. Susținut printr-o declarație oficială de către importante instituții academice românești, Pactul a fost asumat de Guvernul României și de principalele companii publice și private din sectorul energetic național.

Pactul Pentru Energie s-a născut din nevoia promovării unui consens social privind rolul energiei în dezvoltarea țării. Ideea elaborării unui asemenea document a apărut în cadrul

Forumului de dialog cu stakeholderii organizat de OMV Petrom SA în noiembrie 2012.

Cu o veche industrie a petrolului și gazului, România are o bază diversificată de surse energetice, având unul din cele mai mici grade de dependență de importuri de energie la nivelul UE.

Totuși, în prezent, contextul global și regional, dar și situația industriei energetice românești, sunt caracterizate de impredictibilitate. Pe de o parte, noile tehnologii de explorare și producție a hidrocarburilor, avântul surselor de energie regenerabilă (SER) și liberalizarea crescândă a piețelor europene de electricitate și gaze naturale oferă noi oportunități pentru creșterea securității energetice. Pe de altă parte, eșecul proiectului Nabucco, rata rapidă de epuizare a zăcămintelor convenționale de hidrocarburi și dificultățile menținerii unui nivel ridicat al subvenționării SER sunt provocări pentru politicile energetice interne și externe ale României.

Mai mult ca oricând, sectorul energetic are nevoie de reguli și principii ferme pentru a atrage investiții și pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a țării. Pentru aceasta este nevoie de transparență și deliberare publică în stabilirea politicilor energetice, de stabilitate și predictibilitate a legilor și a reglementărilor, de asumare fermă a priorităților europene în dezvoltarea industriei și a piețelor de energie, de mecanisme eficiente și echitabile de protecție a consumatorilor vulnerabili.

Pactul propune și detaliază un set de opt direcții de acțiune strategică („direcții prioritare”) în politicile energetice. Ele sunt expresia unui proces complex de consultare publică desfășurat în primăvara lui 2013. La 16 februarie, o amplă conferință a reunit circa 100 de experți de vârf ai domeniului energetic românesc. Rapoartele grupurilor de lucru ale acestei conferințe au fost puse la dispoziția publicului pe un site dedicat¹, în cadrul unui proces de consultare publică desfășurat în perioada 18 februarie – 1 martie a.c. Comentariile, criticile și recomandările formulate de public au fost incluse în materialul de lucru. O formă preliminară a Pactului a fost astfel redactată, în spiritul consensului asupra principiilor și obiectivelor fundamentale. O nouă conferință, de „validare” a Pactului, a avut loc la 5 martie 2013, supunând noul document atenției experților diferitelor domenii ale energiei. În cele din urmă, pe baza ultimei runde de consultări, a fost elaborat textul final al Pactului Pentru Energie, care a fost prezentat și lansat oficial în Aula Academiei Române la 16 mai 2013.

Pactul Pentru Energie este un document concis și dens, care definește și specifică liniile de acțiune prioritară în politicile energetice. Prin vocația sa consensuală și principială, Pactul este un temei firesc al viitoarei Strategii Energetice a României. Acest fapt a fost explicit exprimat de prim-ministrul României la conferința de lansare oficială a Pactului și reflectat prin identificarea Direcțiilor prioritare cu obiectivele de politică energetică ale Guvernului României².

Prezentul Raport de monitorizare a Pactului Pentru Energie trece în revistă progresul direcțiilor prioritare la șase luni de la lansare (intervalul mai-noiembrie 2013), evidențiind atât elementele de convergență, cât și divergențele dintre politicile energetice ale României și principiile Pactului.

Pactul Pentru Energie este expresia unui efort colectiv de a articula un set de principii și reguli fundamentale pentru buna funcționare a sectorului energetic și pentru dezvoltarea economică și socială a României.

II. PACTUL PENTRU ENERGIE

VIZIUNE: Sectorul energetic poate deveni un veritabil motor de creștere economică. Prin resursele sale semnificative și prin oportunitățile oferite de poziționarea sa, țara noastră își poate asigura un grad ridicat de securitate energetică. De asemenea, prin integrare regională, sectorul energetic poate ajuta la dezvoltarea României ca pol energetic regional.

SCOP: Promovarea şi atragerea investiţiilor prin crearea şi menţinerea unui cadru legislativ, de reglementare şi fiscal sustenabil, promovat printr-o strategie energetică pe termen lung.

PRINCIPII: Pactul Pentru Energie este angajamentul actorilor din sectorul energetic de a respecta principiile dezvoltării durabile, ale transparenței și acceptabilităţii publice a tendinţelor energetice, ale stabilităţii şi predictibilităţii legislative şi de reglementare, ale dezvoltării pieţelor de energie pe principii europene, și ale protecției consumatorului, în vederea promovării unui set de direcții prioritare.

DIRECȚII PRIORITARE: Semnatarii Pactului Pentru Energie se obligă să promoveze următoarele direcții prioritare:

1. CREȘTEREA SECURITĂȚII ENERGETICE A ROMÂNIEI. Pe plan intern, sunt necesare diversificarea surselor, creșterea eficienței energetice, modernizarea capacităților de producție (inclusiv producția domestică de hidrocarburi) și creșterea competitivității piețelor de energie. Pe plan extern, sunt necesare politici de interconectare la rețelele regionale de electricitate și de gaze naturale.
2. MIX DE ENERGIE PRIMARĂ ECHILIBRAT ȘI DIVERS. Mixul de energie primară trebuie reconfigurat, sub presiunea următoarelor constrângeri: modificarea structurii de consum de energie, reglementările europene privind emisiile, insuficiența și degradarea infrastructurii energetice, epuizarea rapidă a rezervelor de hidrocarburi în contextul tehnologiilor tradiționale și nevoia de echilibrare a surselor intermitente. Introducerea de noi tehnologii constituie oportunități de optimizare a mixului energetic. Mediul de reglementare va stimula introducerea tehnologiilor acceptabile ecologic și social, dar optimizarea mixului va fi efectul mecanismelor de piață.
3. EFICIENȚĂ ENERGETICĂ, ENERGII REGENERABILE ȘI PROTECȚIA MEDIULUI.Eficiența energetică necesită retehnologizarea întregii infrastructuri de producție, transport și consum a energiei. Vor fi utilizate fonduri europene pentru susținerea proiectelor de eficientizare energetică, dar principala contribuție va fi adusă de piața liberă, prin descurajarea risipei. Energia regenerabilă este esențială pentru reducerea poluării și realizarea obligațiilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, fiind și un pilon al securității energetice. O reevaluare a schemei de sprijin trebuie făcută pe baza unui studiu de cost-beneficiu, cu analiza situațiilor de supracompensare, prin dezbateri transparente.
4. PROMOVAREA MECANISMELOR ADECVATE PENTRU PROTECȚIACONSUMATORULUI VULNERABIL. Protejarea consumatorilor vulnerabili nu trebuie făcută prin prețuri reglementate, ci prin contribuții diferențiate de la bugetul public la plata facturii de electricitate. Liberalizarea piețelor și investițiile vor crește sumele colectate la buget. Protecția consumatorului înseamnă însă și dreptul de a alege între furnizori, dreptul la informație și dreptul de acces la energie.
5. SUSȚINEREA ACTIVITĂȚII DE CERCETARE-DEZVOLTARE ȘI EDUCAȚIE PROFESIONALĂ. România are nevoie de resurse umane calificate în toate domeniile sectorului energetic. Este important ca domeniile de formare profesională și temele de cercetare să fie corelate cu cererea concretă a sectorului privat.
6. CADRU FISCAL, LEGISLATIV ȘI DE REGLEMENTARE STABIL ȘI PREDICTIBIL. Este necesară independența decizională a autorităților de reglementare. Birocrația administrativă trebuie simplificată și eficientizată, iar cadrul fiscal trebuie să favorizeze investiţiile. Legile și reglementările trebuie respectate. Transparența presupune atât ca guvernul să ofere informație de interes public corectă și completă, cât și consultare publică în procesul decizional.
7. GUVERNANȚA CORPORATIVĂ A COMPANIILOR DE STAT. Trebuie asigurată funcționarea profitabilă a companiilor de stat prin introducerea unui management profesionist și responsabil. Companiile controlate de stat trebuie să se conformeze regulilor pieței libere.
8. CREȘTEREA IMPORTANȚEI ROMÂNIEI ÎN PIAȚA ENERGETICĂ EUROPEANĂ. România poate deveni un autentic pol energetic regional și un actor important în piața energetică europeană. În acest sens, reforma sectorului energetic trebuie să continue în direcția europeană. De asemenea, România trebuie să-și însușească principiile politicii energetice comune, să-și dezvolte abilitatea de negociere în instituțiile U.E. și să se asocieze cu alte State Membre în scopul susținerii unor interese comune. Această capacitate presupune promovarea unor persoane competente, motivate și cu viziune, specialiști ce nu trebuie înlocuiți frecvent.

III. RAPORT DE MONITORIZARE MAI-NOIEMBRIE 2013 

PROGRESUL ÎN DIRECȚIILE PRIORITARE ALE PACTULUI:

1.Creșterea securității energetice a României

1.1 Politica externă de securitate energetică

Pe plan extern, principalul proiect de securitate energetică a României, gazoductul Nabucco, a pierdut, în luna iunie 2013, competiția din cadrul Coridorului Sudic de Gaz în fața proiectului TAP (Trans Adriatic Pipeline). Acționarii consorțiului Shah Deniz au decis că TAP este propunerea mai atrăgătoare din punct de vedere comercial decât Nabucco West. TAP urmează să transporte, începând cu 2019, 10 mmc/an din zăcământul azer Shah Deniz 2, de la granița turco-greacă prin Grecia, Albania și Marea Adriatică, până în sudul Italiei. România poate deveni, după 2020, un importator indirect de gaz azer, prin Bulgaria.

La orizontul anului 2020, cu interconexiunile necesare, România va avea mai multe opțiuni de import de gaze, prin intermediul unor terminale regionale de regazificare a GNL: Revithoussa (Grecia), Swinoujcsie (Polonia; în construcție), Omisalj (Croația; urmează a fi construit până în 2017). În plus, ca urmare a eliminării „clauzelor de destinație” din contractele Gazprom cu companiile vest-europene, gazul natural rusesc poate fi importat de la vest (de exemplu, de la Hub-ul Central European de la Baumgarten), dacă prețul pe piețele est-europene se menține mai ridicat decât în centrul și vestul Europei.

1.2 Măsuri interne de securitate energetică

Progresele interne ale dezvoltării și producției de hidrocarburi vor fi hotărâtoare. Creșterea ratei de recuperare în zăcămintele convenționale prin utilizarea de noi tehnologii, continuarea prospecțiunilor în platoul continental al Mării Negre și posibilitatea dezvoltării zăcămintelor de hidrocarburi neconvenționale sunt cele trei căi prin care poate fi stopat declinul rapid al producției de petrol și gaze în România.

Astfel, sunt importante investițiile companiei OMV-Petrom în noi tehnologii de extracție în zăcăminte mature, în parteneriat cu compania spaniolă Repsol.

În ceea ce privește zona de offshore, sonda Domino-1 a parteneriatului Petrom-Exxon Mobil constituie elementul de referință. Totuși, sunt necesare descoperiri noi pentru viabilitatea comercială a dezvoltării și producției de gaze în platoul continental românesc. Sunt necesare investiții mari de capital, iar acestea nu pot fi atrase în lipsa unui cadru fiscal adecvat.

Este notabilă decizia Romgaz de a se asocia în dezvoltarea unor perimetre din Marea Neagră: preluarea opțiunii de cumpărare a 10% din secțiunea Midia Deep a perimetrul Midia, de la Petrom și Exxon, și dreptul de participare de 10% în alte două perimetre, dezvoltate de Lukoil (72%) și Vanco (18%).

Dezvoltarea resurselor potențiale de gaze din argile gazeifere constituie o altă direcție de creștere a producției autohtone. Procesul se lovește însă de intensă contestare socială. Dezbaterea publică s-a purtat, în această toamnă, în termeni excesiv de emoționali, fără o raportare adecvată la evidența științifică despre riscurile producției „gazelor de șist”. Experienţa internaţională arată că bunele practici ale industriei și un mediu de reglementare riguros pot controla și reduce riscurile de mediu până la niveluri neglijabile. În prezent, suntem în situația în care un investitor a obținut toate licențele, autorizațiile și permisele necesare activității de explorare, dar îi este blocat accesul la perimetru din cauza opoziției comunității locale.

O contribuție semnificativă la creșterea securității energetice a României o au sursele de energie regenerabilă (SER) și creșterea eficienței energetice, discutate în §3.

Interconectarea rețelelor de transport de gaze naturale și energie electrică cu cele ale statelor vecine e un element central de securitate energetică. Strategia de administrare a Transgaz pe următorii patru ani prevede investiții de peste 1 mld. EUR în interconectarea cu sistemele de transport din Bulgaria, Ungaria și Moldova, precum și modernizarea și reabilitarea conductelor existente. Transgaz are în vedere și interconectarea cu Serbia și Croația. Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020 cere interconectarea multiplă cu rețeaua de transport de gaze a Ucrainei, dar aceasta nu pare a fi o prioritate în politicile energetice actuale ale României.

În luna august 2013 a început construcția gazoductului Iași-Ungheni, iar interconectorul Giurgiu-Ruse urmează a fi finalizat în 2014.

2.Mix de energie primară echilibrat și diversificat

2.1Structura consumului

Potrivit datelor Eurostat, la nivelul anului 2010 mixul de energie primară în România era următorul: 30% gaz natural, 26% produse petroliere, 20% combustibili solizi, 16% SER (inclusiv hidro) și 8% nuclear.

Principalul element de transformare a fost, în ultimii trei ani, creșterea continuă a cotei SER. Potrivit ANRE, în 2013 România este aproape de nivelul de 24% a contribuției SER la mixul energetic, ceea ce corespunde țintei asumate față de CE pentru anul 2020. Datorită sistemului de promovare prin „certificate verzi” (CV), investițiile în SER depășesc 4,4 mld EUR – aproape exclusiv în parcuri eoliene (peste 2000 MW) și solare (650 MW).

Consumul intern brut de energie în 2010

Anul 2013 a înregistrat o scădere semnificativă a consumului de energie față de 2012: 7,5% la electricitate și 8% la gaze naturale, la finele primului semestru. Această situație obligă la soluții pentru identificarea unor piețe de export a energiei electrice (inclusiv prin proiectul cablului submarin România-Turcia). De asemenea, obligă la analiza strategiilor de investiții în producția de electricitate (privind, de exemplu, oportunitatea susținerii publice a investiției în realizarea reactoarelor 3 și 4 la Cernavodă sau a hidrocentralei Tarnița-Lăpuștești) și, eventual, de modificare graduală a structurii consumului de energie în România (de exemplu, prin stimularea trecerii la consum de electricitate în multiple sectoare economice, în defavoarea combustibililor fosili).

În iulie 2013 a fost semnat un memorandum de cooperare între guvernele Cehiei, Slovaciei, Ungariei, României și Poloniei privind constituirea unei burse regionale de energie electrică, prin cuplarea piețelor spot. Inițiativa este importantă pentru producătorii români de energie electrică, care au un avantaj competitiv pe piețele externe datorită prețului de producție redus. Datorită excedentului semnificativ de generare, consumatorii autohtoni nu vor fi, probabil, decât puțin afectați.

2.2 Schimbări de reglementare

Tendințele pieței sunt influențate de modificarea cadrului de reglementare. De exemplu, OUG 57/2013 a modificat regulile de alocare a certificatelor verzi per MWh produs de diferite tipuri de SER. Un efect a fost afectarea stabilității și predictibilității mediului investițional.

Pe de altă parte, creșterea rapidă a ponderii SER a generat probleme reale în sistemul energetic: presiuni semnificative pe piața de echilibrare, solicitarea la limită a sistemului național de transport al energiei electrice, dar și mărirea prețului electricității la consumatorii finali, din cauza includerii pe factură a costurilor crescânde ale schemei de susținere. Prin OUG 57, Ministrul Delegat pentru Energie anticipa, în luna septembrie, o scădere a facturilor de energie electrică cu 8,75% până la sfârșitul anului.

O altă intervenție legislativă a fost HG 130/2013 prin care, între 15 aprilie2013 și 1 iulie 2015, electricitatea produsă de Complexele Energetice Hunedoara și Oltenia are acces garantat la rețelele electrice și prioritate la dispecerizare. Deși întemeiată pe necesitatea „menținerii nivelului de siguranță a sistemului electroenergetic național”, hotărârea a generat distorsiuni în piața de energie și de echilibrare, modificând regula „ordinii de merit” (bazată pe principiul minimizării costurilor). De asemenea, costul ridicat al energiei produse de respectivele termocentrale se va reflecta, probabil, în prețul plătit de consumatorii finali.

2.3 Proiecte și investiții

Pentru optimizarea mixului energetic sunt necesare investiții mari în noi tehnologii și în modernizarea infrastructurii.

La 14 octombrie, CE a publicat o listă de 248 de Proiecte de Interes Comun (PCI) în domeniul infrastructurii energetice, dintre care vor fi alese cele finanțate prin facilitatea Connecting Europe, ce dispune de un buget de 5,85 mld EUR pentru exercițiul financiar 2014-2020. Proiectele selectate vor beneficia de proceduri simplificate și accelerate de autorizare.

În domeniul energiei electrice, proiectele avute în vedere pe Coridorul Prioritar Electricitate Est sunt încadrate în două grupuri (clusters): România-Bulgaria și România-Serbia. În cel dintâi se înscriu proiectele a trei linii interne de 400 kV: Cernavodă-Stâlpu, Gutinaș-Smârdan și Gădălin-Suceava. În cel de-al doilea sunt interconectorul de 400 kV Reșița-Pancevo, construcția unei linii interne noi de 400 kV între Porțile de Fier și Reșita și mărirea capacității a două linii de înaltă tensiune existente, de la 220 la 400 kV, între Reșița și Timișoara, respectiv între Arad și Timișoara.

În domeniul gazelor naturale, în Coridorul Prioritar Gaz Est sunt incluse proiectele creșterii de capacitate a rezervorului de stocare Depomureș, de la 300 la 600 mmc; introducerea capacității de flux invers la Isaccea și integrarea în rețeaua națională de transport de gaze a gazoductului Isaccea-Negru Vodă (firul I).

Lista PCI-urilor include și proiecte depășite, precum Nabucco West, sau improbabile pe termen mediu, precum AGRI. Este notabilă absența unor propuneri de anvergură, după eșecul proiectului Nabucco. În funcție de evoluția specifică a dezvoltării unor noi surse de gaze – offshore și/sau neconvenționale – e probabilă includerea unei astfel de propuneri peste doi ani, la proxima actualizare a listei.

La 27 iunie a.c., Hidroelectrica a ieșit din procedura de insolvență, după aproape un an de la declanșare. Administratorul legal al companiei a reziliat în 2012 contractele bilaterale cu traderii de energie care cumpărau sub prețul pieței. După soluționarea contestațiilor creditorilor, instanța a respins pretenții de recuperare de creanțe în valoare de 1,1 mld RON. Guvernul a anunțat ca termen sfârșitul lunii noiembrie pentru introducerea managementului profesionist în companie.

2.4 IPO-uri și privatizări

Între 3 și 20 septembrie s-a desfășurat oferta publică inițială (IPO) pentru un pachet de 10% din acțiunile companiei Nuclearelectrica, prin listarea la Bursa de Valori București. IPO-ul s-a finalizat la prețul minim cerut (272,8 milioane RON).

La 22 octombrie a început oferta publică prin care au fost puse în vânzare 15% din acțiunile Romgaz, deținute de statul român. IPO-ul s-a încheiat cu succes, statul obținând prin oferta pe bursă 1,7 mld RON. Pe 12 noiembrie Romgaz a fost listată pe bursele din București și Londra. Succesul IPO-ului a arătat interesul investitorilor străini pentru sectorul energetic românesc. În plus, listarea pe bursa londoneză impune condiții de transparență care vor favoriza autonomia managementului companiei.

În Scrisoarea de intenție către FMI din 12 sept. 2013, Guvernul României se obligă să efectueze în cursul anului 2014 următoarele privatizări:

• Electrica: lansarea prin IPO a unui pachet majoritar de acțiuni, după o mărire de capital social, până la sfârșitul lunii mai. Aspectele vizând datoriile CFR către Electrica vor fi rezolvate în prealabil.
• Complexul Energetic Oltenia: IPO de 15% la sfârșitul lunii iunie.
• Hidroelectrica: IPO de 10% la sfârșitul lunii iunie.

Pe de altă parte, recenta propunere a Ministerului de Finanțe de modificare a Codului Fiscal, începând cu 1 ianuarie 2014, privind introducerea unui impozit de 1,5% pe „construcțiile speciale” și prin accizarea suplimentară a litrului de carburant cu 0,07 EUR (ceea ce, pe lângă indexarea accizelor cu rata inflației, va duce la o creștere de preț cu 30-40 de bani pe litru de carburant, potrivit Ministrului de Finanțe), este de natură să afecteze investițiile necesare. Mai mult, e probabil să fie afectate perspectivele proiectelor de privatizare menționate.

3.Eficiență energetică și surse de energie regenerabilă (SER)

3.1 Eficiență energetică

Pactul Pentru Energie prevede creșterea eficienței energetice prin retehnologizarea infrastructurii de producție, transport și consum. Pentru finanțarea acestor investiții sunt avute în vedere două surse principale: piața liberă, stimulată de calendarul de liberalizare a prețului energiei, și fondurile europene.

Până în prezent, autoritățile române au respectat programul de eliminare treptată a prețurilor reglementate la electricitate și gaze naturale, stabilit de ANRE în 2012: pentru energie electrică, până la 1 ianuarie 2014 pentru consumatorii industriali și până la 31 decembrie 2017 pentru cei casnici; pentru gaze naturale, până la 1 ianuarie 2015 pentru consumatorii industriali și până la 1 octombrie 2018 pentru cei casnici.

Într-un comunicat de presă din 10 noiembrie 2013 al DE se menționează intenția de decalare cu un an, până la 31 decembrie 2015, a termenului de liberalizare a prețului gazelor destinate consumatorilor industriali, din dorința de a „proteja competitivitatea industriei românești”. Ca alternativă, guvernul are în vedere posibilitatea susținerii prețului pentru consumatorii industriali, cu acceptul CE. Totuși, în luna mai 2013, Comisarul European pentru Energie, Günther Oettinger, răspunsese negativ unei cereri similare a DE, solicitarea fiind atunci de prelungire cu șase luni a calendarului liberalizării. Justificarea DG Energy fusese că România are cel mai mic preț reglementat din UE al gazelor pentru consumatorii industriali și că, oricum, calendarul liberalizării e de competența ANRE, nu a Guvernului.

Consumul de electricitate a scăzut cu 7,5% în primul semestru din 2013 față de primul semestru din 2012, iar cel de gaze naturale cu 8% în același interval. Scăderea nu reprezintă o creștere a eficienței energetice, ci o reducere a consumului industrial, tendință ce exprimă erodarea securității cererii de energie în economia românească.

În ceea ce privește accesarea fondurilor europene pentru susținerea proiectelor de eficiență energetică, fondurile POSCCE fuseseră deja epuizate înaintea adoptării Pactului, în vreme ce noile fonduri nu au fost încă aprobate. În noul Acord de Parteneriat dintre România și CE cu privire la programele cadrului financiar multianual 2014-2020, eficiența energetică figurează ca o prioritate. Totuși, sunt menționate doar proiectele ce țin de transportul și distribuția de electricitate și de eficientizarea consumului de energie electrică, fiind trecute cu vederea sectoarele la fel de importante ale transportului și distribuției de gaze naturale și al generării de electricitate.

În luna octombrie a.c., CE a deschis o procedură de infringement împotriva României și a Republicii Cehe cu privire la nerespectarea legislației europene privind eficiența energetică a clădirilor (Dir. 2010/31/UE). Directiva, care trebuia transpusă în legislația internă până la 9 iulie 2012, cere stabilirea unor standarde minimale de performanță energetică pentru clădiri și introducerea unui sistem de certificare a acestor standarde. Cele două state au la dispoziție două luni pentru a notifica CE cu privire la măsurile de transpunere a directivei; în caz contrar, CE poate trimite cazul la Curtea Europeană de Justiție.

3.2 Surse de energie regenerabilă (SER)

Potrivit datelor Eurostat(mai 2013), România se clasează pe locul opt în UE în ceea ce privește procentul surselor de SER în structura de consum final de energie, fiind astfel parte a plutonului de nouă state membre care au depășit deja ținta Strategiei Europa 2020 de a atinge o cotă de 20% a SER în mixul energetic până în 2020.

Dar creșterea rapidă a ponderii SER în structura consumului de energie a generat probleme în sectorul energetic: presiuni semnificative pe piața de echilibrare, solicitarea la limită a sistemului național de transport al energiei electrice, dar și mărirea prețului electricității la consumatorii finali, din cauza costurilor crescânde ale schemei de susținere.

Ca răspuns, Guvernul a emis la 4 iunie OUG 57/2013, modificând Legea 220/2008 privind stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din SER. Potrivit OUG 57, „în perioada 1 iulie 2013 – 31 martie 2017 se amână temporar acordarea de certificate verzi … pentru fiecare 1 MWh produs și livrat de producătorii de energie electrică din surse regenerabile”, astfel: un certificat verde (CV) pentru microhidrocentralele noi, un certificat pentru centralele eoliene și două certificate pentru cele solare. Acestea urmează a fi recuperate între 1 aprilie 2017 și 31 decembrie 2020, în funcție de tipul de SER.

Dar OUG 57 a încălcat principiul dezbaterii publice, a generat dificultăți majore de finanțare a investițiilor de către investitorii în SER și a ridicat percepția de risc investițional în România.

Proporția SER în consumul energetic final (2011)

ANRE a efectuat, potrivit Legii 220, o „analiză de supracompensare” a sistemului de promovare prin CV pentru anul 2012, al cărei raport a fost publicat în martie 2013. Elaborarea OUG 57 s-a bazat pe acest raport. Pe baza sa, Guvernul a ales să suspende acordarea de CV până în 2017 pentru toate investițiile în SER – finalizate, în construcție sau în stadiul de proiect. Acest curs de acțiune a afectat planurile de afaceri ale investițiilor finalizate, precum și bancabilitatea proiectelor în curs.

4. Protecția consumatorului vulnerabil

Legea 123/2012 a Energiei electrice și a gazelor naturale definește, la art. 3, noțiunea de client vulnerabil: „clientul final aparţinând unei categorii de clienţi casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială şi care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecţie socială, inclusiv de natură financiară.”

Legea nu utilizează noțiunea de consumator vulnerabil; aceasta este dată în OUG 70/2011, privind măsurile de protecție socială în sezonul rece. La art. 6, consumatorul vulnerabil e definit ca „persoana singură/familia care nu își poate asigura menținerea locuinței în condiții adecvate de temperatură, respectiv 21 grade C, și ale cărei venituri sunt [sub 786 lei lunar pe membru de familie sau 1082 lei în cazul persoanei singure].”

Programul de eliminare treptată a prețurilor reglementate la electricitate și gaze naturale, discutat în §2, are efectul creșterii facturilor de energie electrică și gaze naturale. Întrucât rata agregată de creștere a prețurilor prin liberalizare progresivă este mai mare decât indexarea veniturilor populației cu rata inflației, rezultă că numărul consumatorilor vulnerabili va crește. Astfel, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale estimează pentru 2013 o creștere cu 30% a numărului de beneficiari de venit minim garantat, de la 214.000 la 279.000 de familii, urmată de o creștere de încă 10% în 2014 (apud Virgil Mușatescu).

La 31 iulie 2013, Guvernul a publicat spre dezbatere un proiect de OUG privind modificarea

OUG 70/2011, propunând creșterea ajutoarelor pentru persoanele cu venituri reduse în condițiile unei majorări anticipate a prețului gazelor cu 12% și a energiei electrice cu 10% în iarna 2013-2014. Astfel, se introduce indicatorul social de referință (ISR) în calculul cuantumului ajutoarelor și a nivelurilor de venituri – în prezent, ISR are valoarea de 500 RON. Se instituie ajutoare de încălzire și pentru locuințele încălzite cu energie electrică. De asemenea, devine obligatorie prezentarea documentelor justificative privind componența familiei, veniturile realizate și situația juridică a locuinței.

Principala sursă de finanțare pentru ajutoarele de încălzire și pentru asistarea celor aflați în condiții de „sărăcie energetică” o constituie încasările din suprataxarea companiilor care produc și vând gaze naturale cu 60% din veniturile rezultate din dereglementarea prețului (OG 7/2013).

Creșterea eficienței energetice constituie o soluție de reducere a riscului de sărăcie energetică. Modernizarea și eficientizarea sistemelor de alimentare cu căldură și îmbunătățirea izolației termice a locuințelor pot reduce semnificativ costurile de încălzire. Așadar, eficiența energetică este nu doar un factor de creștere a securității energetice, ci și unul de creștere a securității sociale, prin diminuarea sărăciei energetice.

5. Susținerea activității de cercetare-dezvoltare și de educație

Sectorul energetic românesc are nevoie de resurse umane calificate în toate domeniile sale.

România are o veche și respectabilă tradiție în industria petrolului și gazului, domeniu în care și-a dezvoltat un sistem de învățământ de reputație internațională. Energetica românească este de asemenea recunoscută pe plan internațional. La fel stau lucrurile și cu învățământul superior geologic în România.

În alte domenii – piețe energetice, servicii financiare, consultanță juridică și fiscală, analiză de risc politic, diplomație energetică etc – competențele nu sunt dobândite în programe specializate de învățământ superior, ci fie prin formare profesională continuă, fie în școli din străinătate. Or, specialiștii în aceste domenii sunt vitali pentru calitatea și inventivitatea serviciilor din sectorul energetic.

Metodologia ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) stabileşte unele criterii rigide în ceea ce priveşte condițiile de acreditare a programelor de licență și de master. Astfel, pentru un program de master, de exemplu, 80% dintre lectori trebuie să fie angajați ai facultății gazdă. Acest lucru face dificilă demararea de programe de predare și cercetare noi, dar și realizarea unui curriculum interdisciplinar, care să reunească competențe multiple.

Totodată, la nivelul instituțiilor de învățământ superior ar fi necesară o mai mare flexibilitate pentru crearea unor parteneriate între industrie și universități în domenii noi, în cercetare și/sau predare.

Institutele de cercetare și universitățile trebuie să-și dezvolte capacitatea de a participa la consorții internaționale de cercetare, pentru a putea atrage finanțări europene și a încheia parteneriate cu companiile energetice. Dar, din nou, acest lucru este dificil de realizat în direcțiile recente ale studiilor energetice, care nu au deja o platformă instituțională.

6. Cadru fiscal, legislativ și de reglementare stabil și predictibil

Stabilitatea și predictibilitatea cadrului legal și de reglementare constituie un pilon al Pactului Pentru Energie. Elemente vitale pentru investitori, ele au fost asumate de Guvernul României. Cu toate acestea, în prezentul semestru de monitorizare (mai – noiembrie 2013) a Pactului, autoritățile au emis acte normative în condiţiile unei precare dezbateri publice, deși efectelor lor sunt ample.

Așa cum a fost menționat în §2 și 3, aceste cazuri sunt următoarele:

• OUG 57/2013 (Monitorul Oficial nr. 335/7.06.2016) privind modificarea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, stabilit prin Legea 220/2008.

Deși OUG 57 se referă la necesitatea evitării „consecințelor ireversibile în zona competitivității produselor industriale” și a „creșterii prețurilor peste indicele prognozat”, ea încalcă mai multe principii ale Pactului Pentru Energie: principiul stabilității legilor și reglementărilor, principiul fundamentării deciziilor pe studii de costuri-beneficii și principiul consultării publice cu părțile interesate. Așa cum este arătat în §3, acest act normativ a perturbat climatul investițional din sectorul SER.

• • HG 138/2013 (Monitorul Oficial nr. 196/7.04.2013) prin care, în intervalul 15 aprilie– 1 iulie 2015, energia electrică produsă de Complexele Energetice Hunedoara și Oltenia are acces garantat la rețelele electrice și prioritate la dispecerizare. Deși întemeiată pe necesitatea „menținerii nivelului de siguranță a sistemului electroenergetic național”, HG 138 generează distorsiuni în piața de energie și de echilibrare, modificând regula „ordinii de merit” (bazată pe principiul minimizării costurilor). De asemenea, costul ridicat al energiei produse de respectivele termocentrale se va reflecta, probabil, în prețul plătit de consumatorii finali. Și acest act normativ a fost adoptat fără a fi fost supus dezbaterii publice.

Prin recenta OUG 102/2013 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, începând cu 1 ianuarie 2014 se introduc un nou impozit de 1,5% pe „construcțiile speciale” și o acciză suplimentară de 0,07 EUR pe litrul de carburant (creștere de 20%). Caracterul imprevizibil al acestei decizii și povara fiscală pe care o adaugă riscă să afecteze planurile de investiții și atractivitatea sectorului energetic. Consiliul Investitorilor Străini, AmCham și Consiliul Investitorilor Români arată că pierderile agregate la bugetul de stat vor depăși, probabil, câștigul rezultat din taxarea suplimentară.

6.1 Situația „gazelor de șist”

Atitutidea negativă şi protestele ample care au cuprins o parte a societății românești începând cu luna septembrie, împotriva unor proiecte de extracție a resurselor naturale, printre care și explorarea, dezvoltarea și producția gazelor din argile gazeifere, relevă importanța unei comunicări mult mai profunde între stat, companii și societate cu privire la riscurile și beneficiile activităților respective. Pentru prima dată, societatea românească face exercițiul implicării în procesul decizional din industria extractivă.

Suntem în prezent în situația în care o companie care deține licențele, autorizațiile și permisele cerute de lege nu poate accesa perimetrul concesionat din cauza opoziției unui grup de localnici și activiști de mediu. Lucrările de construcție a sondei de explorare sunt momentan suspendate.

Discuțiile publice privind gazele de șist sunt încă predominant emoționale, bazate în mică măsură pe evidență științifică. Dar, cu siguranță, avem de-a face cu un proces de învățare, în care atât autoritățile, companiile, cât și reprezentanții societății civile vor trebui să acorde atenție calității, planificării și eficienței dezbaterii publice. Printre altele, oamenii de știință și specialiștii trebuie să aibă o prezență publică mai activă și mai bine articulată.

7. Guvernanța corporativă a întreprinderilor publice

OUG 109/2011 stipulează introducerea principiilor „guvernanței corporative” în întreprinderile publice. Nota de fundamentare menționează atât necesitatea eficientizării companiilor publice prin introducerea unui management performant, cât și obligațiile asumate de Guvern față de instituțiile financiare internaționale.

Potrivit OUG 109, guvernanța corporativă a întreprinderilor publice se referă la „ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare şi control în cadrul unei întreprinderi publice, raporturile dintre autoritatea publică tutelară şi organele întreprinderii publice, între consiliul de administraţie/de supraveghere, directori/directorat, acţionari şi alte persoane interesate.”

Argumentele în favoarea guvernanței corporative sunt simple: manageri competenți, independenți, cu mandat clar definit, retribuiți competitiv pentru realizarea indicatorilor de performanță. Astfel, OUG 109 prevede că:

• Managementul întreprinderilor publice este selectat prealabil de o companie privată specializată în recrutarea resurselor umane, pe criterii de competență profesională.
• Autoritatea publică tutelară încheie cu managementul companiei contracte de mandat, care specifică obiective cuantificabile și criterii de performanță.
• Autoritatea publică tutelară nu poate interveni în administrarea și conducerea companiei.
• Retribuirea managementului este stabilită pe baza recomandărilor companiilor private de recrutare, nemaifiind limitată la nivelul salariului unui secretar de stat.

Companiile de stat controlează 85% din producția de energie electrică și 50% din cea de gaze, ceea ce face calitatea managementului lor decisivă pentru întregul sector energetic.

La doi ani de la publicarea OUG 109, situația implementării guvernanței corporative în companiile energetice de stat este următoarea:

	Companie		Guvernanță corporativă
Romgaz			Implementată
Transgaz			Implementată
Nuclearelectrica			Implementată
Electrica			Implementată
Transelectrica			Implementată
Hidroelectrica			Implementare până la sfârșitul lui nov. 2013
Complexul Energetic Oltenia			Implementată
Complexul Energetic Hunedoara			În curs de implementare

Este necesară o evaluare riguroasă a performanței managementului acestor companii, prin examinarea obiectivelor și criteriilor de performanță din contractele de mandat, dar și prin evaluarea gradului de independență decizională reală față de autoritatea tutelară și față de alte grupuri de interes politic și economic.

În Scrisoarea de intenție către FMI din septembrie 2013, Guvernul se obligă să realizeze și să publice o evaluare independentă a implementării OUG 109, după care să dezvolte linii directoare pentru implementare în toate ministerele.

8. Creșterea importanței României în piața energetică europeană

România aspiră să devină un pol energetic în estul Europei, adică un punct nodal în rețelele regionale de transport de energie, precum și un furnizor de energie. Sunt trei direcții majore în care România trebuie să lucreze și să se dezvolte pentru dobândirea acestui statut:

• Interconectarea rețelelor de gaze naturale și electricitate și crearea infrastructurii fizice și instituționale necesare operării unei piețe lichide de energie.
• Dezvoltarea de noi surse autohtone de gaze naturale și integrarea în piețele regionale de energie electrică.
• Asumarea politicilor energetice europene, creșterea capacității de negociere în instituțiile UE și colaborarea cu alte state membre în susținerea obiectivelor strategice comune.

8.1 Interconectarea rețelelor

Interconectarea transfrontalieră a rețelelor este o prioritate în politicile energetice românești de astăzi. Orice scenariu de dezvoltare a producției de gaze sau de energie electrică, ori de import din surse externe, necesită o infrastructură adecvată de transport. Demararea construcției interconectorului Iași-Ungheni, în august 2013, și finalizarea prognozată în prima parte a anului 2014 (față de sfârșitul lui 2013, cum se anticipa inițial), la fel ca a interconectorului România-Bulgaria, vor contribui la crearea unei rețele regionale de transport de energie. La fel de importante sunt și conexiunile interne, precum cele incluse în lista PCI a CE, din octombrie 2013. Mărirea capacității de stocare a gazului natural este strict necesară în perspectiva creării unei piețe regionale lichide a gazelor.

La 19 iulie 2013, ANRE a aprobat înființarea a două burse de gaze, operate de OPCOM și respectiv de Bursa Română de Mărfuri, și a regulamentelor aferente de tranzacționare. Spre deosebire de tranzacționarea energiei electrice pe OPCOM, producătorii și furnizorii de gaze naturale nu sunt obligați să participe la aceste platforme. Transparența și lichiditatea pieței bursiere a gazelor naturale necesită însă cadre contractuale multiple și flexibile: produse de tip spot, futures și derivate.

8.2 Dezvoltarea resurselor autohtone

Dezvoltarea resurselor autohtone de gaze naturale este de importanță strategică. După cum am mai menţionat, cele trei direcții în care se acționează sunt: aplicarea de noi procedee și tehnologii pentru creșterea ratei de recuperare în zăcămintele convenționale; explorarea în platoul continental al Mării Negre; explorarea zăcămintelor de argile gazeifere. Toate cele trei direcții necesită investiții mari de capital. În plus, ultimele două sunt marcate de incertitudine: offshore-ul, pentru că descoperirea din perimetrul Neptun, deși foarte importantă, nu este suficientă pentru luarea unei decizii finale de investiție în dezvoltare și producție; „gazul de șist”, pentru că se confruntă atât cu incertitudinea rezultatului fazei exploratorii, cât și cu vehemente proteste sociale.

Anul 2020 pare a fi o dată-limită comună pentru dezvoltarea multitudinii de proiecte interne și externe de gaz natural relevante pentru România: dacă în platoul continental românesc al Mării Negre vor mai fi făcute descoperiri semnificative de zăcăminte, atunci probabil că producția va începe în jur de 2020; pentru gazul de șist, tot sfârșitul deceniului este menționat ca dată probabilă de începere a producției, în scenariul în care explorarea se încheie cu succes iar guvernul și investitorii gestionează favorabil conflictul cu protestatarii. În ceea ce privește noile surse regionale de gaz – gazul caspic și gazul est-mediteranean, cel dintâi accesibil prin interconectarea cu Bulgaria, iar cel de-al doilea prin intermediul terminalelor GNL menționate din Grecia, Croația și Polonia – 2020 este, din nou, termenul limită. Tot atunci este planificată finalizarea construcției gazoductului South Stream, care își propune să ocolească Ucraina prin Marea Neagră și să livreze gaz rusesc direct pe piețele sud-est europene. Evoluția cererii pe piețele europene și prețul gazului vor fi factorii hotărâtori în dezvoltarea acestor proiecte.

8.3 Asumarea politicilor europene

Autoritățile române trebuie să fie mai implicate în adoptarea legislației energetice europene. Deschiderea procedurilor de infringement – așa cum a fost cazul în octombrie 2013 în legătură cu Dir. 2010/31/UE privind eficiența energetică a clădirilor (v. §3) sau în martie 2013, cu încălcarea prevederilor celui de-al Treilea Pachet Energetic în legătură cu protecția consumatorului vulnerabil și la obligațiile ANRE – a relevat întârzieri ale României în transpunerea directivelor europene.

Bucureștiul trebuie să aibă o prezență activă pe lângă instituțiile de la Bruxelles și să fie mereu la curent cu cele mai noi tendințe și inițiative energetice. Implicarea României în procesul decizional european este mai eficientă prin cooperarea cu state membre ce au interese convergente. Pentru aceasta însă este nevoie de o strategie energetică bine structurată, care să permită promovarea intereselor româneşti în deciziile europene.

IV.CONCLUZII

În „vidul strategic” creat de eșecul proiectului Nabucco, România trebuie să-și dezvolte propriile resurse energetice și să se integreze în piețele regionale de energie. Noile tehnologii de explorare și producție a hidrocarburilor, avântul surselor de energie regenerabilă (SER) și liberalizarea și interconectarea crescândă a piețelor de energie electrică și gaze naturale oferă oportunități de creștere a securități energetice.

Pe de altă parte, epuizarea rapidă a zăcămintelor convenționale de hidrocarburi, starea precară a infrastructurii energetice și dificultățile generate de creșterea rapidă a cotei SER în structura mixului energetic sunt constrângeri care cer răspuns prompt și adecvat prin politici energetice.

La orizontul anului 2020, cu interconexiunile necesare, România va avea mai multe opțiuni de import de gaze naturale: prin intermediul terminalelor regionale de gaz natural lichefiat (GNL) din Grecia, Croația și Polonia, piața românească va putea achiziționa gas din Bazinul Levantin

(Mediterana de Est); prin interconexiunea Bulgaria-România, va putea fi importat gaz caspic din Coridorul Sudic de Gaz; tot prin Bulgaria ar putea fi importat gaz rusesc suplimentar, din gazoductul South Stream; în fine, după eliminarea „clauzelor de destinație” din contractele dintre Gazprom și companiile vest-europene de utilități, gazul rusesc poate fi importat și de la vest – de exemplu, de la Hub-ul Central European de la Baumgarten.

Este, în aceste condiții, hotărâtor ca România să construiască o infrastructură și un mediu instituțional adecvate pentru o piață lichidă și concurențială, în care consumatorul să poată beneficia de prețul cel mai bun.

În perioada de monitorizare, autoritățile române au făcut mai mulți pași importanți în spiritul direcțiilor prioritare ale Pactului: calendarul liberalizării prețurilor a fost respectat (deși există intenția unei amânări de un an), au fost încheiate sau urmează a fi desfășurate IPO-uri la principalele companii energetice de stat, guvernanța corporatistă a fost implementată aproape complet (deși e necesară o evaluare riguroasă a calității ei), au fost luate măsuri de creștere a ajutoarelor de încălzire pentru persoanele cu venituri reduse, a fost începută construcția gazoductului Iași-Ungheni și continuată cea a interconectorului Giurgiu-Ruse, au fost înființate două platforme bursiere pentru tranzacționarea gazelor naturale, a fost agreată constituirea unei burse regionale de energie electrică între Cehia, Slovacia, Ungaria, România și Polonia, a continuat promovarea proiectului cablului electric submarin Constanța-Istanbul.

Au fost însă și elemente de divergență față de principiile și direcțiile prioritare ale Pactului. Cel mai adesea e vorba de cazuri de neimplementare a principiului consultării publice în elaborarea actelor normative și a principiului stabilității și predictibilității legislației și reglementărilor. OUG 57/2003 a fost soluția prin care Guvernul a decis rezolvarea problemelor create de ascensiunea surprinzător de rapidă a SER în mixul energetic prin amânarea până după 2017 a acordării unui număr de certificate verzi pentru toate proiectele de SER – inclusiv a celor finalizate. Măsura a perturbat climatul investițional din sectorul SER. Apoi, HG138/2013 a acordat energiei electrice produse la Complexele Energetice Oltenia și Hunedoara garanția accesului la rețele și prioritate la dispecerizare, cu efectul încălcării regulii „ordinii de merit” (principiul minimizării costurilor). În fine, recenta OUG 102/2013 introduce noi impozite și accize în sectorul energetic, începând cu 1 ianuarie 2014. Dincolo de caracterul ei intempestiv, povara fiscală suplimentară a acestei ordonanțe se va reflecta, probabil, în diminuarea investițiilor în sectorul energetic.

Pactul Pentru Energie va rămâne un reper solid pentru optimizarea, transparentizarea și europenizarea politicilor energetice românești. Ca document de principii și obiective strategice asumat de Guvernul României, de mediul corporatist și de cel academic, Pactul va continua să ghideze procesul decizional în sectorul strategic al energiei prin monitorizări și raportări anuale ale progresului în Direcțiile prioritare.

Pactul Pentru Energie este de natură să reprezinte temelia viitoarei Strategii Energetice a României, pentru care Guvernul a declanșat de puțin timp procedura de elaborare. Va fi apoi un pas esențial către maturizarea instituțională a României ca Strategia să devină în mod veritabil o ancoră în stabilirea priorităților politice, a legilor și a reglementărilor sectorului energetic.

 

---

NOTE DE SUBSOL:

¹www.pactpentruenergie.ro

²Vezi site-ul guvernamental www.gov.ro/ro/obiective/strategii-politici-programe/energie.