Ziare.com Oct. 2013RO

Organization: The Epoch Times

Journalist: Ioana Ene Dogioiu

ROEC expert: Radu Dudau

Date: October 7, 2013

Proiectul gazelor de sist este de importanta enorma pentru economia si securitatea Romaniei si deranjeaza toti furnizorii externi de gaze. Mai mult decat oricine, compania Gazprom  va fi afectata, prin pierderea cotei de piata, odata cu inceperea productiei de gaze din Marea Neagra si gaze de sist, afirma Radu Dudau, conferentiar la Universitatea Bucuresti si director executiv Romania Energy Center (ROEC). Intr-un interviu acordat Ziare.com, conf. Radu Dudau, atrage insa atentia ca proiectul strategic al gazelor de sist nu este explicat asa cum ar trebui din cauza precaritatii informatiei, a manipularilor si a campaniilor de presa partinitoare. “Riscurile exploatarii gazelor de sist nu sunt insa nici pe departe de felul si de marimea celor vehiculate in opinia publicului oponent. Nu sunt otravite apele, nu sunt poluate pajistile, terenurile agricole si padurile, nu se produc cutremure perceptibile”, a explicat conf. Radu Dudau. Mai mult, statisticele arata ca din 20.000 de puturi de extractie a gazelor de sist studiate intre 2005 si 2009, numai 20 au cauzat contaminarea apelor freatice – adica o rata de unu la mie. Problema e insa ca nici una dintre puterile statului roman nu se bucura de incredere din partea societatii ca vor si pot sa apere interesul public. Pe scurt, problema este mai degraba una a slabei guvernari decat a riscurilor technologice ale exploatarii gazelor de sist, a afirmat conf. Radu Dudau in interviul acordat Ziare.com

Ioana Ene Dogioiu: Ca observator, am impresia ca intreaga emotie publica numita Rosia Montana se indreapta, daca nu chiar tinteste, mai mult sau mai putin constient, gazele de sist. Este o perceptie falsa?

Radu Dudau: Reiese din unele pancarte etalate in timpul protestelor din capitala si din declaratiile unor lideri de opinie ca, intr-adevar, gazele de sist vor fi tinta unor proteste viitoare. Intr-o anumita masura, societatea romaneasca manifesta un amestec de teama fata de tehnologia extractiei gazelor de sist si de neincredere in orice proiect de exploatare a resurselor naturale promovat de statul roman. Prima se bazeaza covarsitor pe informatie precara, cand nu de-a dreptul pe dezinformare: pe de-o parte, imagini emotionale dintr-un popular documentar american, care prezinta tabloul apocaliptic al unei Americi ravasite ecologic de companii energetice pradatoare; pe de alta parte,campanii evident interesate si partinitoare ale unor televiziuni autohnone de “stiri”, gata sa apere natiunea de otravire si spoliere. Se adauga si doze de nationalist economic, anti-corporatism si ecologism radical. Pe scurt, o atmosfera incarcata de emotii, reflexe ideologice si interese private, in care e foarte dificil sa desfasori un dialog argumentat stiintific despre marile proiecte de interes public.

Ioana Ene Dogioiu: Care credeti ca sunt diferentele majore dintre cele doua proiecte, Rosia Montana si gazele de sist, dincolo de obiectul lor diferit, desigur?

Radu Dudau: Dincolo de aspectele economice, culturale si sociale implicate de proiectul Rosia Montana, avem de-a face cu o lunga si suspecta perioada de opacitate cu privire la acest contract de interes public, opacitate la care au contribuit atat guvernul, cat si compania canadiana – ceea ce nu justifica deloc faptul ca acest proiect nu a primit nici dupa atatia ani o rezolutia ferma din partea autoritatilor romane, pozitiva sau negativa; efectele de perceptie sunt dezastruoase printre investitorii internationali. Prospectiunea gazelor de sist si posibila lor exploatare constituie un proiect de anvergura strategica, cu impact direct asupra securitatii energetice si a dezvoltarii economice a Romaniei. Dezvoltarea zacamintelor de gaze de sist poate avea loc, potential, in multe locuri de pe harta Romaniei, astfel ca este crucial ca reglementarea si monitorizarea acestui tip de activitate sa fie avansata si riguroasa.
Nu e mai putin adevarat ca Rosia Montana reprezinta in societatea noastra primul exercitiu public de dezbatere a meritelor si riscurilor exploatarilor de resurse minerale. Desi avem o industrie a petrolului si gazului mai veche de un secol, niciodata inainte de 1990 nu au contat preferintele publice in alegerea investitiilor energetice. Este firesc, prin urmare, ca societatea civila romaneasca sa traverseze si acest stagiu de formare. Lipseste insa – sau e mult prea palid – din procesul de alcatuire al politicilor publice un nivel de reflectie bazata pe evidenta stiintifica, care sa echilibreze dezbaterea publica si sa-i confere substanta. In fond, responsabilitatea civica nu este doar o chestiune de ordin moral, ci si una de ordinul cunoasterii.

Ioana Ene Dogioiu: Exploatarea gazelor de sist presupune reale riscuri de mediu? S-a vorbit chiar despre riscuri seismice

Radu Dudau: Ca in orice proiect de exploatare a resurselor naturale, si productia gazelor de sist presupune riscuri. Ele nu sunt insa nici pe departe de felul si de marimea celor vehiculate in opinia publicului oponent. Nu sunt otravite apele, nu sunt poluate pajistile, terenurile agricole si padurile, nu se produc cutremure perceptibile. Industria este strict reglementata in statele in care se exploateaza gazele de sist – SUA si Canada – si tehnologia este din ce in ce mai “prietenoasa” cu mediul inconjurator. Da, au existat si accidente: au avut loc in anii trecuti, in SUA, cateva cazuri de poluare a apelor freatice din cauza cimentarii imperfecte a peretilor putului ce traverseaza panza de apa subterana; au fost si cazuri de deversari de ape uzate in rauri, precum si contaminari ale unor suprafete agricole. Au fost insa cazuri izolate si putine la numar, urmate de masuri reparatorii si de implementarea unor noi reglementari. Exista studii solide, ale unor institutii academice americane mai presus de orice banuiala de partinire, care arata ca bunele practici ale industriei gazului pot gestiona astfel de situatii. De exemplu, un studiu al MIT din 2011 arata ca din 20.000 de puturi de extractie a gazelor de sist studiate intre 2005 si 2009, 20 au cauzat contaminarea apelor freatice cu gaz natural sau cu lichid de fracturare – adica o rata de unu la mie. Nicio activitate de extractie a resurselor naturale nu este lipsita de riscuri. Dar, in loc de perceptii subiective prapastioase, evaluarea riscurilor trebuie sa se bazeze pe date stiintifice. Astfel, mai degraba decat sa contamineze apele freatice, exploatarile de gaz de sist se confrunta cu problema gestionarii apelor uzate in procesul de fracturare hidraulica – ape cu aditivi chimici si, uneori, cu metale grele si/sau radioactive. In conditiile unui mediu strict de reglementare si monitorizare, este probabil ca anumite proiecte de exploatare sa fie neeconomice, din cauza costurilor prea ridicate ale tratarii apelor uzate. Pe de alta parte, exploatarea gazului de sist inseamna, inevitabil, trafic greu de camioane, zgomot, miros de gaz natural (desi reglementarile recente limiteaza cantitatile tolerate de emisii de gaz in atmosfera), consum de apa (desi semnificativ mai mic decat in alte industrii energetice, cum ar fi exploatarea carbunelui) etc. Astfel de costuri sociale trebuie, in cele din urma, sa fie asumate de comunitati si compensate adecvat, atat prin beneficii generate de activitatea propriu-zisa de exploatare, cat si prin politici fiscale, care sa acorde comunitatilor locale o pondere speciala in distribuirea beneficiilor generate.

Ioana Ene Dogioiu: Ce efecte ar avea aceasta exploatare asupra independentei energetice a Romaniei? Este un proiect necesar Romaniei?

Radu Dudau: Potentialul de resurse de gaze de sist este de importanta enorma pentru economia si securitatea Romaniei. Tara noastra cumpara cca. un sfert din necesarul de consum de gaze naturale la unul dintre cele mai mari preturi din Europa, in conditii de piata monopolista. Alaturi de resursele de gaze de mare adancime din Marea Neagra, gazele de sist sunt resurse autohtone strategice. Trebuie sa intelegem ca resursele conventionale de petrol si gaze sunt in scadere rapida, astfel ca tentatia multora de a se complace in starea actuala de lucruri ignora in fapt ca, in lipsa unor noi surse, proportia importurilor va creste cu cca. 10% pe an. Asta nu inseamna deloc ca Romania trebuie sa accepte proiecte de exploatare de gaze sau de orice alt tip de resurse minerale, care pun in pericol mediul inconjurator. Cruciala este calitatea reglementarii – si aici legislatia europeana deja joaca un rol important – si a monitorizarii. Problema e insa ca nici una dintre puterile statului roman nu se bucura de incredere din partea societatii ca vor si pot sa apere interesul public. Pe scurt, problema este mai degraba una a slabei guvernari decat a riscurilor technologice ale exploatarii gazelor de sist. Din acest punct de vedere, e obligatoriu sa ne intrebam daca productia resurselor minerale este in tara noastra un pilon al dezvoltarii economice si sociale. Exista, intr-adevar, experienta unor state slabe si corupte in care extractia si exportul resurselor naturale fac mai mult rau decat bine economiei, mediului si calitatii guvernarii (prin generarea coruptiei). Este Romania un stat incapabil sa-si exploateze inteligent si echitabil resursele naturale? Vom vedea. In orice caz, astfel de indoieli nu pot fi disipate pana cand guvernarea nu face pasi fermi catre profesionalism, transparenta si responsabiltate. Un bun inceput ar fi autonomia politica si financiara a reglementatorilor, ANRE si ANRM.

Ioana Ene Dogioiu: Pe cine ar putea deranja aceasta evolutie a Romaniei spre independenta energetica?

Radu Dudau: In general, toti potentialii furnizori externi de gaze care vad in Romania o piata de desfacere au un competitor in sursele autohtone. Printre altele, un motiv pentru care proiectul Nabucco Vest nu a avut viabilitatea comerciala anticipata a fost tocmai perspectiva ca gazul caspic sa fie concurat de cel romanesc. Dar, pe termen scurt si mediu, Romania are un singur furnizor extern de gaze naturale: Gazprom.Mai mult decat oricine, compania Gazprom va fi afectata prin pierderea cotei de piata odata cu inceperea productiei de gaze din Marea Neagra si din argile gazeifere (gaze de sist). Cum insa piata de gaze naturale va fi complet liberalizata pana in 2018, este important ca Romania sa-si creeze infrastructura tehnica si institutionala pentru tranzactionarea libera a gazelor, astfel incat consumatorul final sa aiba acces la o piata abundenta, cu resurse interne si externe si cu adevarat concurentiala.